Am obosit să mă scuz,să dau explicații și să încerc să înțeleg.
Am obosit să nu fiu "auzita"atunci când încerc să spun ceva.
Am obosit să-mi fie puse sub lupă fiecare gest,fiecare cuvânt, fiecare acțiune.
Am obosit să mă simt vinovată pentru nimic.
Am obosit să-mi car sufletul greu de fiecare dată când vorbele mă rănesc mai mult decât aș vrea.
Am obosit sa vorbesc și am obosit să tac.
Am obosit să vreau și să nu pot.
Am obosit să dau mereu și să primesc înapoi doar resturi, firmituri.
Am obosit să văd atâția oameni orbi.
Am obosit să întind mâna și să vad doar spatele.
Oamenii m-au obosit cu
reproșurile și nepăsarea lor....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu