Este ciudat cum uneori dragostea seamănă mai mult cu ura decât cu prietenia.
Iubim si totuși urâm, iubim si totuși îi rănim pe oamenii apropiați noua. Poate ca nu vrem să se întâmple cu adevărat, dar totuși o facem,crezând că dragostea ne dă dreptul să greșim, deschizând răni în sufletul celorlalți.
Spunem mereu:-"am făcut-o pentru că te iubesc,totul este din dragoste" totuși cât de mult greșim....
Când iubești, nu rănești, nu ceri nimic celuilalt și nu aștepți să ți se dea.
Pentru că dragostea e cel mai pur și frumos sentiment dat de Dumnezeu, vine din adâncul sufletului tău, nu jignești, nu rănești si nu faci reproșuri.
Dragostea este - înțelegere și respect, pentru orice si oricare ar fi hotărârea celui de lângă tine.Noi si dragostea sufletului nostru ne pierdem undeva in infinit, printre răutăți și egoisme.
Ajungem la sfârșit să ne pierdem între regrete și păreri de rău și, toate astea pentru un simplu motiv---pentru că nu înțelegem ce înseamnă cu adevărat sentimentul cu numele DRAGOSTE.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu